24 octombrie 2011


Amintire, nostalgie, melancolie – uitare
Stii prin ce a pedepsit Dumnezeu trufia omului? … Dandu-i amintirea (O. Desnsusianu – fiul)
Exita amintiri atat de dureroase, incat iti pricinuiesc o suferinta fizica. (F. Dostoievski)

Atitudine, apreciere
Cand vezi lumia, te intrebi oare din cate scantei este alcatuita? (Ov. Densusianul – fiul)
Nu cauta sa mearga lumea dupa vointa ta, ci indreapta voia ta dupa mersul lumii. Si vei iesi bine. (Epictet)
Fixeaza-ti in minte (chiar de acum) o regula si un ideal de purtare, carora sa te conformezi riguros atat in singuratate cat si intre oameni. (Epictet)

Timpul
Viaţa întreagă pare prea scurtă celor ce fac binele, dar pentru cei ce fac rău o singură noapte înseamnă un timp nesfârşit. (Lucian)
Piatra de încercare a caracterului omenesc este timpul. (Menander)
Dacă timpul pentru alţii înseamnă bani, pentru noi are un preţ incalculabil. (Goce Delcev)
Ce osteneală este aceea de a săpa o fântână când arde casa? (Bhartrhari)
Timpul consumă rodul oricărei acţiuni care nu-i îndeplinită îndată. (Pancatantra)

Universalitate
Faţa este brăzdată de zbârcituri, capul este însemnat cu peri albi, membrele slăbesc; numai dorinţa rămâne tânără. (Bhartrhari)
De obicei însuşirile bune sau rele se ivesc din relaţiile (noastre). (Bhartrhari)
Voinţa omului este schimbătoare până în ultima clipă a vieţii. (La Oxenstierna)
Este sfânt pe pământ cel care a ştiut să se împrietenească cu sfinţii. (Adam Mickievicz)
Poţi, oare, iubi pe cineva când te urăşti pe tine însuţi? Poţi, oare, trăi în bună înţelegere cu alţii, când eşti plictisit şi obosit de propria ta existenţă? Ar trebui să fii mai nebun decât Nebunia însăşi pentru a răspunde afirmativ la toate aceste întrebări. Căci dacă îl scoţi din societate, omul, departe de tot ce ar avea o legătură cu el, ar deveni îndată în proprii lui ochi un obiect de ură, de aversiune şi oroare. (Erasmus)

Oamenii de geniu se împart în trei categorii: genii de speţa întâia, care pot fi apreciaţi pe când se află încă în viaţa, genii de speţa a doua, care sunt apreciaţi după moarte, şi genii de speţa a treia, care nu sunt înţeleşi de omenire niciodată.