22 noiembrie 2011

Maxime.


Viteazului îi vezi capul şi leneşului urma.

Veşmintele luate cu împrumut nu ţin de cald.

Vase de lut şi copii nicicând nu-s mulţi la casă.

Unele aşteptăm şi altele ne vin.

Unde ţi-i inima, acolo ţi-e şi gândul.

Unde ţi-e gândul, acolo ţi-e şi capul.

Un ceas la vreme face cât un an.

Una-ţi spune firea şi alta gândirea.

Tot copacul ce va să fie bun de cârlig de timpuriu începe a se strâmba.

Şi stafida e uscată, dar dul­ceaţa ei nu şi-o pierde

Şi răul câteodată prinde bine la ceva.

Şi piatra prinde muşchi, dacă şede mult într-un loc.

Şi omătul e bun la vremea lui.

Şi marea are fund.

Şi în colibă se nasc oameni mari.

Sfârşitul laudă începutul.

Sfatul după faptă e manta după ploaie.

Scorpia cu limba dulce te linge şi cu coada te împunge.

Sacul din care tot iei şi nu mai pui, se goleşte.

Sabia vrăjmaşului e lungă.

Roţile se gonesc una pe alta şi nu se ajung niciodată.

Răul vine iute, binele încet.

Rana de cuţit se vindecă lesne, dar cea de la inimă — niciodată.

Printr-o crăpătură mică răzbate apa în corabia mare. 

Prieteşugul între puţini mai multă vreme ţine.

Plouă, ninge drumul nu şede.

Pe lângă două surcele arde şi-un crâng de nuiele.

Pe durerea mare alta mai mare o tămăduieşte.

Pe cărarea bătută nu creşte iarbă.

Până nu mănânci cu omul o baniţă de sare, nu-1 cunoşti.

Până nu faci foc, nu iese fum.

Pasul păzeşte nasul.

Paraua para câştigă.

Orice rar se vede, mai dulce ţi se pare.

Orice cu bătaie de cap se agoniseşte.

Omul se deprinde cu locul.

Omul îi mai tare ca fierul, că din fier poţi rupe, dar din om ba.

Omul de scârbă nu moare, dar nici multe zile n-are.

O greşeală şi de la Bagdad te întoarce înapoi.

Obiceiurile cele nouă fac risipa ţărilor şi pieirea domnilor.

Oala împrumutată nu o vezi
curată niciodată.

Nu-ţi este puterea cât îţi este vrerea.

Nu toţi cu urechile mari sunt
din viţă de măgar.

Numai miere zicând, gura nu se îndulceşte.

Nu lupul cel împuşcat a mân­cat toate oile.

Nu-i greu să te sui în sus, îi greu să te ţii acolo.

Nu-i cu putinţă să vâri găina în oul din care a ieşit.

Nu da ciomag cui nu-i eşti drag.

Nimeni nu poate sluji la doi domni.

Nimeni nu fuge de bine.